| = Certitudine | Oana Avram [19.Sep.07 19:59] |
| "Poate așa voi înceta din a-mi mai scoate inima cu șurubelnița noaptea pentru a o pune apoi la loc stoarsă de „tine”. Ea oricum se umple a doua zi. Poate așa ar seca." mi se par foarte sensibile aceste versuri... dar titlul si restul poeziei imi amintesc de pisica lui Schrodinger....intr-un univers s-ar putea preface ca nu exista si nu are probleme cu miocardul, intr-un altul scrie poezii (despre acelasi subiect) si vrea certitudini...si uite asa, nu-i nici vie si nici moarta pana nu deschizi cutia...atmosfera per ansamblu e vesela, ca un joc al posibilitatilor... imi place cum ai abordat ideea. mi-au placut si celelalte doua texte postate... mi se pare foarte reusit modul in care ai expus si ai tratat ideile in ambele texte...sensibil mod de a recunoaste o dualitate care ne macina : "Îmi alung inconștient înțelesul și mă arunc apoi în căutarea lui pe după învelișul străin. Nu vreau să-l găsesc și totuși îl caut. Nu vreau să-l înțeleg pe deplin și totuși îl pătrund. Vreau minciunile, iluziile, fațada și totuși cer adevărul, realitatea, esența. Mă feresc de cuvinte și eu. Le pun oglinzi." reusita si transpunerea ta in " dedublare ", in gandurile unei femei...si finalul :" „Și tu ești ca mine”, mi-ai spus atunci. "......mai putin reusita e repetitia lui " ti se parea " si cuvantul " imparte (aerul boem) " ...parca ai fi gandit in engleza... poate merge a impartasi... | |