| = nimic | Tara Mircea Marcel [24.Jun.07 23:31] |
| Frica de nimicul de dupa moarte? daca treci in inexistenta, nu mai esti nici mort, nici viu, pur si simplu nu mai existi. de ce sa iti fie frica de nimic? pentru ca te anuleaza? din moment ce oricum vei ajunge nimic, inseamna ca faci parte din el sau vei face parte. de ce sa te temi de ceva caruia ii vei apartine pentru ca in cele din urma tu ai spus: "A nu fi nici viu și nici mort, aceasta este atingerea perfecțiunii". odata intrat in 'nimic' nu mai exista nici trecut nici viitor, prezentul este total neglijat, pentru ca nu mai existi. frica se naste din altceva. nu este datorata de nimicul spre care sustii ca ne indreptam. | |
| = Răspuns | Cibotaru Mihai [25.Jun.07 16:19] |
| de ce scriu atunci poeții încercând să sfideze veșnicia? nu de aceea pentru a nu fi decât lut? ei au setea de a fi, chiar și în afara propriei treceri, ei încearcă să existe chiar dacă vor ființa numai gândurile lor. de ce iubim pentru a crea pe cei carne din carnea noastră, poate fiindcă vrem să trecem prin ei de propria dispariție? Pe deasupra noi nu ne îndreptăm spre nimic fiindcă suntem în el adică întreaga existență este o formă a acestuia, nimic fiindcă totul este șters după tine și nu rămâne decât ceea ce a fost până a te naște. oare ceea ce e între nimic nu poate fi numit decât un vis al materiei de a fi? Respect opiniile ele demonstrează capacitatea de a gândi, oricum este o părere proprie și înțeleg că fiecare vede aceste lucruri diferit. aștept și alte idei | |
| = alte cateva idea :D (si o contraargumentare) | Tara Mircea Marcel [26.Jun.07 07:46] |
| teoria 'nimicului' ai insusit-o de la cioran? de ce scrie un poet? o mie si una de motive: sa se defuleze, din dorinta de a transmite sentimente adanci, din apreciere pentru frumos, sa faca bani, sa atraga atentie, sa provoace scandal, sa dea nastere unui nou curent etc.. Si motivele pot continua si nici unul din ele nu este legat de dorinta de a exista si dupa trecerea in nimicnicie. singurul lucru palpabil este prezentul, viitorul este important doar prin simplul fapt ca va devenii prezent, si abia atunci va avea insemnatate. da e drept ca sunt autori care cred ca prin scris isi vor lasa amprenta in lume, si astfel o parte din spiritul lor va ramanea pe pamant in amintirea celorlalti. Dar e pacat. pentru ca omul are o memorie scurta, si chiar si cei mai exceptionali scriitori/poeti sa fie uitati, trecuti cu vederea. daca ar exista doar nimicul dincolo, insusi omenirii este fara sens, fara rost. O eroare a naturii, un haos temporal. de ce dam nastere? asta ma intreb si eu daca tot ce urmeaza in cele din urma e nimicul. Ce rost are? si cei care i-am nascut vor muri, si cei pe care ei i-au nascut vor muri si asa mai departe pana toti cei care au o cat de mica legatura cu noi vor muri. O amintire este egala cu zero in fata nimicului ce ar urma. O amintire este mult prea efemera pentru a putea fi luata in considerare. oamenii traiesc, se nasc nu pentru a merge in nimic, ci pentru a trece o alta viata. p.s.: ai dreptate fiecare avem pareri proprii, si vreau sa ma fac inteles ca acestea sunt doar argumente aduse parerii mele, parere care nu vreau sa o fortez in constiinta nimanui, fiecare avand libertatea de a vedea, de a simti, de a gandi lucrurile cum doreste. | |