| = Scapa de agonie... | boia iulian [19.Nov.05 20:52] |
| Textul chiar suna bine... pana la un punct,si-anume ala in care se ajunge la "Dansul acesta asudat și trist, agonic,". Pana aici imi aduce aminte de Trei camarazi- romanul lui Erich Maria Remarque... Nu pot sa inteleg insa de ce toate textele ( pe care le-am citit la Proza) trebuie sa aiba ceva "agonic" in ele... Site-ul s-o fi chemand Agonia , dar pe lumea asta numai agonie, melancolie, insingurare... sa fie? Dupa "Ea ar fi vrut să rămână așa, în brațele bărbatului iubit pentru totdeauna, ar fi vrut ca legătura lor să fie la infinit așa, doar ei doi, suspendați, doar ei doi separați de toate" revii la tonul de la inceputul textului, ton autentic care suna f f f bine- un cadru foarte verosimil pt dezvoltarea textului. | |
| = clișeu reperat | Diaconu Maria-Magdalena [20.Nov.05 17:15] |
| Mulțumesc de comentariu, Iulian, am postat textul ăsta mai mult ca experiment, să văd dacă chiar se uită cineva peste ce postează lumea aici. Fragmentul de mai sus s-ar putea să facă parte dintr-o scriitură mult mai amplă, care vreau să sune însă mai mult decât agonic, de-a dreptul tragic. Dar îți dau dreptate, imaginea aceea a dansului bălăbănit și moleșeala îndrăgodtiților e cam clișeistică, spiritul tău critic îmi place. Aștept să-ți dai cu părerea și despre textele pe care e voi posta aici pe viitor. | |