| = am citit fără acea | Stanica Ilie Viorel [13.Feb.24 16:29] |
| "coordonată" repetată, ceva de genul acesta: Coordonată ploaia tocea cuvinte scurte Din propria cădere în aripări volute. imaginea tăcea ca o hârtie Ce aștepta în carne cuvântul să îi scrie. lumea își dorea să îi crească Pe margini universuri unde să se risipească. vremea mi se umplea de nori Și umbre înjghebate sub streșinea cu flori. calea se întindea din mine Peste un niciunde care se naște mâine. tu, ca cerul plin de îngeri, În suflet îmi cobori cu-înlăcrimări și plângeri. coordonată ploaia devenea o furtună. Cum să o rostuiesc din picături de humă? | |
| = Reflecție | Nincu Mircea [13.Feb.24 23:38] |
| La prima citire, sună fantastic de bine. În această formă, textul manifestă un ritm alert care îi păstrează mesajul și îl împodobește în mod ludic. Voi reflecta asupra variantei pe care mi-o propuneți dle Stănică! | |
| = Prețuire | Nincu Mircea [13.Feb.24 23:44] |
| Cu intervenții nesemnificative voi repune poemul pe site. Mulțumesc încă o dată! Mă întreb dacă ar trebui să vorbim despre o colaborare?... Ori dacă să menționez că noua formă a acestei poezii este și rezultat al recomandării dvs? În acest sens aștept recomandări pentru care vă mulțumesc anticipat. Cu sinceră prețuire, ... | |
| = nu-i nevoie nici... | Stanica Ilie Viorel [14.Feb.24 00:06] |
| și nici de...:)) bucuros sunt dacă am fost de folos altfel, spor și inspirație! eu văd agonia ca pe un atelier de creație literară, forma finală a textelor aparține exclusiv autorului, indiferent sugestii, sfaturi etc. vreodată, dacă e să scrieți istoria textului, amintiți de agonia și atât mulțumirile oferite sunt suficiente | |