| = Nu blasfemiez | Mariana Ene [24.Feb.04 22:57] |
| Am citit "Postmodernismul românesc"... Să-ți spun mai multe despre "jupuitori"? Mi-e teamă că mă vor lapida "pro-cărtăreștii" neînțelegând... Maria | |
| = Nu blasfemia Mariana... | Virgil Titarenco [24.Feb.04 23:09] |
| Nu blasfemia Mariana, și "jupuitorii" trebuie să mănănce o pîine... | |
| = Nu blasfemiez (2) | Mariana Ene [24.Feb.04 23:14] |
| Sunt critic de teatru și de artă plastică. Fac parte din "branșă". Cum aș putea...?! Maria | |
| = Arta e plăcere-criticul de artă nu. | Eugen Galateanu [25.Feb.04 01:21] |
| Arta e plăcere.E pură plăcere pentru tine indiferent ce cred alții. Iar criticii de artă fac și ei o meserie.Urâtă. Murdară. Dar necesară. Îmi închipui criticul de artă ca un vultur hoitar- en ecesar când și când să mai iei cadavrele în putrefacție din natură. | |
| = atunci mulțumesc | Virgil Titarenco [25.Feb.04 00:58] |
Mulțumesc atunci pentru vizită Mariana. | |
| = și ție Eugene... | Virgil Titarenco [25.Feb.04 01:31] |
| Și ție Eugene... ...la bună citire | |
| = artistii - bondarii societatii? | martin emilian balint [25.Feb.04 07:06] |
| Domnule Titarenco, de ce puneti intrebari interzise la care doar orbii domnului Sabato stiu raspunsul, si il tin bine ascuns de noi, cautatorii. Mi-am dorit de la inceputul textul sa ramaneti fara apa calda, sa nu va mai chinuie semnele de intrebare sentimentale. Dar cum toti aici ne molipsim de aceasta acuta dulceata interogativa (onesta in schimb, deci apreciabila), imi voi permite sa adaug cateva ganduri asupra eseului ce va apartine. De ce incercam sa gasim o definitie la tot ce ne inconjoara, de ce nu putem accepta simbioza cu arta, si atat? Ah, dar unde punem stiinta atunci, spiritul nostru "cercetas" in rezolvarea tuturor specimenelor conceptuale. Irelevanta definitia artei ca divertisment, mai de graba am putea- apropia de o forma de "intretinere" a psihicului uman, intrucat descoperirile primelor forme de exprimare "artistica" sunt foarte indepartate. Ar trebui acum sa incep sa fac un sir discursiv de tendinte in arta, pornind de la valoarea de ritual mistic pana happeningul actual si experimentele de web art, asa zisa arta interactiva. Imi veti spune ca interactivitatea artei nu este un concept nou, ca ea se propune de la inceput sa intre in contact cu mintea celui care o accepta. Si cred ca asa si este. Dar cum prea bine scrieti ca arta are o mare legatura cu "pruncia", dar cred ca pentru unicul motiv pentru ca reprezinta o forma preferabila de cautare a propriei identitati, si cum copilaria, spun psihoanalistii, ca ar da niste raspunsuri interesante la aceasta problema........ ma intreb eu, de ce sa nu aiba legatura arta cu "a fi copil". Pana la urma este chiar atat de rea inocenta? Ma dezamagiti insa la partea colectionarilor de arta...... care nu din obsesie si religiozitate dau in hobby, ci mai degraba invers: din hobby se ajunge la obsesie, sau poate ma insel asupra gradului de intensitate a placerii pentru posesia de "ceva", in termeni pana la urma inutili, dupa cum sarmanul Borges tot spunea ca ne complicam. Si nu vad sensul analizarii existentei criticilor, a artistilor, a artei. E ca si cum am incepe sa ne intrebam cat de rare animale pot fi considerati avocatii, managerii, spalatorii de wc-uri etc. Spun lucrul acesta pentru ca arta in decursul istoriei ne-a dovedit ca ii place prostitutia, si ca nu e de vita nobila deloc, ca prefera sa faca slalom de la marsavie vizuala lipsita de mesaj, pana la cea mai inalta forma de exprimare. Se simte bine in ambele cazuri, pentru ca noi am invatat-o asa, pentru ca suntem facuti pentru schimbare (ce tendentios suna), si astfel trebuie sa incercam totul pentru a ne satisface poftele senzitive din noi. Dar cred ca in orice, mai ales in arta (industrializata in prezent), exista o ierarhie... de ce nu pana la urma, nu suntem oare creati pentru sistem, in sistem si nu iesim dintr-un sistem. Mai greu cu plecatul din sistem.......... Dar hai sa ne gandim ca arta poate fi anarhia personala pe care incercam sa o controlam prin forme controlate "artistice". De ce scriem domnule Titarenco?...... Cu mult respect pentru curajul intrebarii pretioase, pentru solidaritatea cu adeptii protectiei animalelor si a artistilor. Si astfel, ce sa facem? sa ucidem criticii? Fara ei am murii de foame, si ei fara de noi. Suntem astfel inutili? O ramura a societatii care mai bine nu exista pentru ca mananca bani statului fara nici un fel de productie utila? Artistii sunt ei consumatorii de energie sociala si chiar nu produc nimic benefic?... Sunt intrebari pe care nu le punem... pentru acelasi motiv pentru care in loc sa mergem zilnic la psiholog, scriem, pictam, facem filme si teatru, scobim in pietre si turnam metale pentru a umple halele goale ale unor institutii tacute, numite in ciuda, muzee. Imi permit sa citez 90% din membrii acestui site, terminand prealunga paranteza cu: "la recitire". Martin | |
| = Eu nu știu să jupoi căprioare. | Virgil Titarenco [25.Feb.04 22:19] |
| Mulțumesc de trecere Martine. Poate ca ar fi trebuit sa numesc eseul Cei 3 C - consumatori, colecționari, critici. În ce privește coleționarii mă tem că m-ai înțeles greșit. Vorbind despre religiozitate și hobby nu m-am referit la o progresie. Textul nu făcea decît să descrie o plajă, un ambitus. În ce privește criticii, eu continui să îi privesc ca pe niște jupuitori de căprioare. Poate n-ai înțeles bine, dar pînă la urma urmei căprioara aceea trebuia mîncată. Jupuitorul a fost salvarea mea. Eu nu știu să jupoi căprioare. | |